Croația
Croația are o economie mixtă foarte dezvoltată și este una dintre cele mai mari economii din Europa de Sud-Est în funcție de produsul intern brut nominal (PIB). Se menține un PIB regional similar pe cap de locuitor. Este o economie deschisă, cu o politică externă acomodativă, foarte dependentă de comerțul internațional din Europa.
În cadrul Croației, dezvoltarea economică variază între județele sale, cu cea mai puternică creștere din Croația Centrală și centrul său financiar, Zagreb. Are un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană, niveluri scăzute de inegalitate a veniturilor și o calitate ridicată a vieții.
Structura economică și istoria
Istoria economică a Croației este strâns legată de eforturile sale istorice de construire a națiunii. Economia sa preindustrială a folosit geografia și resursele naturale ale țării pentru a ghida creșterea agricolă.
Anii 1800 au cunoscut un boom al construcțiilor navale, al căilor ferate și al industrializării pe scară largă. În timpul secolului al XIX-lea, Croația a intrat într-o economie planificată (cu socialism) în 1941 și într-o economie de comandă (cu comunism) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A suferit o urbanizare rapidă în anii 1950 și s-a descentralizat în 1965, diversificându-și economia înainte de independența Croației în 1990. Războiul de Independență al Croației (1991–95) a redus 21–25% din produs intern brut din timpul războiului, lăsând în urmă o economie în curs de dezvoltare.
Economia și comerțul modern
Economia croată modernă este considerată cu venituri mari, dominată de serviciile sale terțiare și sectoarele industriale care reprezintă 70% din PIB. Turismul în Croația generează în mod obișnuit 10-15% din produs intern brut total.
O putere energetică emergentă în Europa, are investiții strategice în gaz natural lichefiat, rețele geotermale și transport electric. Acesta sprijină activitatea economică regională prin intermediul rețelelor de transport de-a lungul Mării Adriatice și pe toate coridoarele europene.
Este membră a zonei euro și a spațiului Schengen. Croația are acorduri de liber schimb cu multe națiuni din lume și face parte din OMC (2000) și SEE (2013).
Dezvoltare industrială istorică
Când Croația era încă parte a Imperiului Austro-Ungar, economia sa a menținut un sector agricol mare, industrializarea răspândindu-se prin orașe mai mari. Regatul Croației a avut un raport ridicat de populație care lucra pe terenuri agricole. Multe ramuri industriale s-au dezvoltat în acea perioadă, cum ar fi silvicultura și industria lemnului (fabricarea lemnului, producția de potasiu, mori de cherestea, construcții navale). Cea mai profitabilă a fost fabricarea stejarului, a cărui explozie a început în anii 1820, odată cu curățarea pădurilor de stejar din jurul Karlovac și Sisak și din nou în anii 1850, cu masele mlăștinoase de stejar de-a lungul râurilor Sava și Drava. Construcția de nave în Croația a jucat un rol semnificativ în Imperiul Austriac din anii 1850, în special în bărcile cu pânze lungi.
Piața muncii din Croația a fost permanență ineficientă, cu un climat investițional subdezvoltat și un sistem ineficient de impozitare a companiilor și veniturilor.
- Este membră a zonei euro și a spațiului Schengen.
- Turismul generează între 10% și 15% din produs intern brut total.
- Aceasta face parte din OMC (2000) și SEE (2013).
Acest articol a fost redactat cu ajutorul AI, pe baza mai multor relatări din presă, și este revizuit de editorii noștri conform principiilor editoriale. Standarde editoriale · Sesizări și contact
Comentarii 0