Politica Croației
Politica Croației este definită de un cadru parlamentar, reprezentativ al republicii democratice, în care prim-ministrul Croației este șeful guvernului într-un sistem multipartit.
Puterea executivă este exercitată de Guvern și de Președintele Croației. Puterea legislativă este învestită în Parlamentul croat (în croată Sabor). Justiția este independentă de executiv și legislativ.
Parlamentul croat și guvernul
Parlamentul este un organ legislativ unicameral. Numărul reprezentanților Sabor variază de la 100 la 160; aceștia sunt aleși prin vot popular pentru a servi mandate de patru ani.
Guvernul (în croată Vlada), principala putere executivă a Croației, este condus de prim-ministru, care are patru vicepremieri care servesc și ca miniștri guvernamentali. Douăzeci de miniștri se ocupă de anumite activități.
Ramura executivă este responsabilă pentru propunerea legislației și a unui buget, executarea legilor și ghidarea politicilor externe și interne.
Președintele și sistemul judiciar
Președintele Republicii (în croată Predsjednik/ica Republike) este șeful statului și comandantul suprem al Forțelor Armate Croate și este ales în mod direct pentru un mandat de cinci ani.
Croația are un sistem judiciar pe trei niveluri, guvernat de Constituția Croației și de legislația națională adoptată de Sabor.
- Curtea Supremă (în croată Vrhovni sud) este cea mai înaltă curte de apel din Croația, în timp ce instanțele municipale și județene sunt instanțe de jurisdicție generală.
Există și alte instanțe specializate în Croația, instanțe comerciale și Înalta Curte Comercială, instanțe pentru delicte și Înalta Curte pentru Delicte, instanțe administrative și Înalta Curte Administrativă.
Curtea Constituțională a Croației (în croată Ustavni sud) este o instanță care se ocupă în principal de dreptul constituțional. Principala sa autoritate este de a decide dacă legile care sunt contestate sunt de fapt neconstituționale, adică dacă intră în conflict cu drepturile și libertățile stabilite constituțional.
Procuratura reprezintă statul în procedurile judiciare.
Parlamentul a adoptat actuala Constituție a Croației la 22 decembrie 1990 și a decis să declare independența față de Iugoslavia la 25 iunie 1991. Decizia constituțională privind suveranitatea și independența Republicii Croația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991.
Constituția a fost modificată de mai multe ori.
Evenimentele din 1848 din Europa și Imperiul Austriac au adus schimbări dramatice în societatea și politica croată, provocând renașterea națională croată care a influențat puternic și a modelat semnificativ evenimentele politice și sociale din Croația. La acea vreme, Saborul și Ban Josip Jelačić au susținut ruperea legăturilor cu Regatul Ungariei, subliniind legăturile cu alte ținuturi slave din sud din cadrul imperiului. Au apărut mai multe personalități politice croate proeminente, precum Ante Starčević, Eugen Kvaternik, Franjo Rački și Josip Juraj Strossmayer. O perioadă de neo-absolutism a fost urmată de compromisul austro-ungar din 1867 și de așezarea croato-ungară, care a acordat Croației o independență limitată.
Acest articol a fost redactat cu ajutorul AI, pe baza mai multor relatări din presă, și este revizuit de editorii noștri conform principiilor editoriale. Standarde editoriale · Sesizări și contact
Comentarii 0